După două luni petrecute lucrând de acasă, am luat-o la pas prin cartierul Floreasca, o zonă dragă mie, unde mi-am petrecut majoritatea timpului în ultimii trei ani. Îmi era dor de atmosfera primitoare și vibe-ul specific comunității, de pauzele de cafea petrecute la II Minutes sau la CO-FI, de momentul acela din zi sau de la finalul unui program prelungit de lucru când mă întrebam: “Unde să mănânc astăzi?”. O alegere dificilă, pentru că zona abundă de opțiuni diverse, pe placul oricui – brunch: la Rue du Pain, sănătos: la Rawdia, italienesc: la Mozzafiato, Grano, Il Calcio, Cucinetta, Centocitta, you name it… mediteraneean: Bistro Mar, FishHouse, Raionul de peşte Floreasca, japonez: Kanpai, Yuki, Sushi Terra, tailandez: Tuk Tuk, pentru clătite: la Frudisiac sau Pio Bistro, pentru o ocazie specială la Tasting Room, White Horse, E3 sau Uanderful. Dacă o iei la pas pe străduțele înguste din Floreasca, vei găsi cu siguranţă un restaurant sau un bar cu muzică bună.
Nu voiam să las primăvara să treacă fară o plimbare de weekend prin cartier, așa că mi-am luat gogoși și cafea la pachet de la Prăvălia Idicel, un buchet de bujori de la o florărie din zona și am plecat să îmi caut inspirația printre străduțele frumos luminate de soare. Floreasca nu este doar o destinație recunoscută pentru satisfacerea plăcerilor gastronomice… Este printre puţinele locuri din București unde poți să admiri curțile înverzite, cu trandafiri și glicină în floare, cu porți sau uși frumos lucrate, arhitectura caselor cu blazoane sau elemente decorative unice. Așa am descoperit Casa Pavo (păun, în latina), unde a locuit și a lucrat sculptorul Ioan Tureatcă (1939-2000), al cărui păun executat din fier îl puteți admira pe fațadă. Despre restaurarea și spectaculosul interior al casei, găsiți mai multe pe blogul Sînzianei Pop: visuell.ro
Uneori, in cartierul Floreasca poți să te simți ca un turist care descoperă mereu detalii noi ale propriului oraș: mici parcuri în care copiii se joacă și desenează cu creta pe alei, străzi umbrite de copaci cu trunchiuri groase și coroane bogate (lucru rar observat, din păcate, în multe alte zone centrale din București), garduri peste care se revarsă vegetația și iasomia, clădiri vechi și frumoase, unele bine întreținute, altele doar purtând amintiri de odinioară. Mi-ar placea să aflu povestea leului de pe fațada casei de la numărul 17, pe strada George Călinescu, semnificația picturii murale de pe Strada Puțul lui Zamfir, număr 36, sau ideea din spatele graffiti-ului colorat de pe strada Intrarea Tudor Ștefan, număr 24.
La pas pe Calea Floreasca și printre străzile cu nume de compozitori am descoperit primăvara aceasta mai multă liniște decât de obicei. Mă regăsesc în bucuria libertății de a te plimba pe străzi la orice oră sau de a alege o locație cu gradină sau terasă, unde să te poți relaxa, și sper ca atmosfera şi liniștea apăsătoare din aceste locuri care vibrau de lume până de curând, să își recapate energia și clienții fideli. Farmecul cartierului Floreasca stă tocmai în aceste micro-zone pline de viață din interiorul vilelor sau din Agora Floreasca, un food court cu de toate: o piață modernă cu legume și fructe proaspete, un salon de înfrumusețare, o sală de fitness, diverse concepte de preparate sau băuturi artizanale, una din cele mai frumos amenajate librării din București, Cărturesti Verso, de unde poți să cumperi cărți sau produse pentru acasă, o parfumerie de nișă Rosa Mundi, cu esențe create de maeștri parfumieri, și așa mai departe.
În speranţa că aceste rânduri sunt citite de cei care locuiesc, lucrează, sunt în trecere sau pur şi simplu, au amintiri dragi petrecute în zonă, vă încurajez să susțineţi business-urile locale, comandând online sau prin take-away sau achiziţionând un card cadou. Împreună, putem contribui în felul nostru la binele comunităţii Floreasca, susținând-o astăzi pentru a ne revedea într-un viitor apropiat, poate chiar la vară, în cadrul unui festival urban pe străzile animate, sau pur si simplu, la terasa restaurantului preferat.
Till next time, Diana
